11 noiembrie 2012
5 noiembrie 2012
Articol ziar: Sibiu 100%
Tânărul Dănuţ Budai a debutat la doar 14 ani în Campionatul Naţional de Slalom Paralel al României. „Cum ar zice tata (în prezent copilot): Mergem acolo să concurăm, nu să facem poze! Am luat totul în serios din prima clipă, chiar dacă au fost persoane care nu m-au crezut. Atunci când sunt în maşină, sunt foarte serios şi conştient de ceea ce fac. În rest, sunt optimist, îmi place să glumesc şi să socializez cu ceilalţi concurenţi”.
Pasiunea lui Dănuţ începe din dorinţa de a învăţa să conducă. Bunicul lui s-a gândit să-l susţină, dându-i primele lecţii pe o Dacia break. Asta se întâmpla când Dănuţ avea doar 10 ani, pe un teren viran de lângă casă. Micul învăţăcel prinde foarte repede arta condusului, iar tatăl său decide un nou pas. Să înveţe să piloteze. Astfel, Dănuţ a ajuns la volanul unui buggy cu tracţiune spate, pe care a exersat până acum 2 ani, punct în care decide să se înscrie într-o competiţie. Alege Slalom Paralel, dar mai are un singur obstacol... mama: „Teoretic, mama nu era de acord cu participarea mea la astfel de concursuri. Practic, după multă muncă de convingere, din partea mea şi a prietenilor noştri, care văzuseră ce potenţial am, nu s-a mai opus”. Dănuţ are 16 ani, însă palmaresul său arată că, în sport, şi-a depăşit de mult vârsta. În 2010, la doar 14 ani, debutează în Campionatul Naţional de Slalom Paralel, la clasa juniori, reuşind să ocupe încă de la prima participare locul 3. În sezonul 2011, podiumul nu i-a mai scăpat. În primele patru etape ocupă locul al doilea, iar în ultimele două etape se clasează chiar pe prima poziţie. Anul acesta, Dănuţ ocupă locul 2 în primele patru etape, iar în ultima etapă locul 3. În clasamentul general ocupă poziţia a 4-a, fapt remarcabil, având în vedere vârsta şi perioada relativ scurtă de când a început să concureze. Dănuţ a învăţat ce înseamnă să fii cu adevărat pilot de curse. „Când am început, îmi amintesc că eram foarte crispat şi încordat la volan. Apoi experienţa mea a crescut şi am devenit mai încrezător. În fiecare cursă, în fiecare manşă, încerc să merg mai bine, să dezvolt o legătură mai strânsă cu maşina, să o înţeleg în toate reacţiile ei şi să-i testez limitele. După start, concentrarea nu te lasă să te gândeşti la alte lucruri. Eşti doar tu, maşina, arbitrii şi drumul. Pot spune că în timpul manşelor de calificare în runda a doua sunt mult mai relaxat. În semifinală şi în finală însă sunt concentrat la maxim.”